CAIMÁC,caimacuri, s. n. 1. Pojghiță de grăsime care apare pe suprafața laptelui fiert sau a iaurtului. ◊ Expr. A lua caimacul = a-și însuși partea cea mai bună. 2. Spuma care se formează la suprafața cafelei în urma fierberii. 3. (Rar) Strat (ars) al tutunului din ciubuc, format în jurul și deasupra cărbunelui. – Din tc. kaymak. (Sursa: DEX '98 )
CAIMÁC,caimacuri, s. n. 1. Smântână groasă care se prinde pe suprafața laptelui fiert. ◊ Expr. A lua caimacul = a lua pentru sine partea cea mai bună. 2. Spumă care se face la suprafața unei fierturi de cafea. 3. Pătura (arsă a) tutunului din ciubuc, formată în jurul și deasupra cărbunelui. – Tc. kaymak. (Sursa: DLRM )
CAIMÁC s. (pop.) spumă, (reg.) smântână, (înv., în Transilv.) sobură. (~ de la laptele fiert.) (Sursa: Sinonime )
CAIMÁC s. v. floare. (Sursa: Sinonime )
caimác (-ce), s. n. – 1. Pojghiță de grăsime pe suprafața laptelui fiert. – 2. Spuma de la cafeaua turcească. – 3. Strat superior de tutun, în pipă. – Mr., megl. căimac. Tc. kaymak (Roesler 594; Șeineanu, II, 76; Lokotsch 1009; Ronzevalle 131), cf. ngr. ϰαïμάϰι, alb., bg. kaimak, sb. kajmak. (Sursa: DER )
caimác s. n. (sil. cai-), pl. caimácuri (Sursa: Ortografic )
caĭmác n., pl. e (turc. kaĭmak, ngr. kaĭmáki, bg. sîrb. kaĭmak). Coajă groasă și untoasă care se formează deasupra lapteluĭ fert [!] (V. smîntînă). Spuma cafeleĭ turceștĭ cum o prepară orientaliĭ, nu ca șfarțu. (V. gingirlie). (Sursa: Scriban )
CAIMÁC ~urin. 1) Strat subțire de grăsime care se formează la suprafața laptelui. ◊ A lua ~ul a-și însuși partea cea mai bună. 2) Spumă care se formează la suprafața cafelei în urma fierberii. [Sil. cai-mac] /<turc. kaymak (Sursa: NODEX )
